Orașul CÎMPENI este o localitate cu o mare rezonanță emotională în sufletul tuturor românilor, pentru frumusețea unică a peisajului său, dar mai ales pentru personalitățile care au marcat profund istoria neamului românesc, cum au fost marii eroi Horea, Cloșca și Crișan, conducătorii răscoalei pentru drepturi sociale și naționale de la 1784-1785, dar mai ales Crăișorul Muntilor, Avram Iancu, care prin personalitatea sa excepțională a adus o contribuție hotărâtoare asupra evenimentelor din anii revoluționari 1848-1849, conducând nemijlocit alături de prefecții săi, lupta românilor pentru libertate socială și natională.
Documentar, Cîmpeniul este atestat pe la 1587, fiind vorba de un act dat de principele Transilvaniei – Sigismund Bathory -, lui Nicolae Filimon din Cîmpeni, pentru a construi o moară la vărsarea râului Abrud în Arieș. După anul 1649 Cimpeniul devine capitală a domeniului montan de sus, cu satele Bistra, Albac și Vidra. Interesant este faptul că pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, Cîmpeniul avea 5400 locuitori, fiind cea mai populată localitate montană și având chiar mai mulți locuitori decât Alba Iulia și Târgul Mureș. Faptul că zona era saracă, cu toate că bogații imense plecau de aici spre Ungaria și Austria, a determinat ca și luptele sociale ale moților să aibă aici o deosebită intensitate în sec XVII – XIX .
Date generale
Teritoriul administrativ cuprinde în afară de orașul Cîmpeni, 21 de localități aparținătoare: Boncești, Borlești, Botești, Certege, Coasta Vâscului, Dănduț, Dealu Bistrii, Dealu Capsei, Dric, Fața Abrudului, Florești, Furduiești, Mihoiești, Motorăști, Peste Valea Bistrii, Poduri, Sorlița, Tomușești, Valea Bistrii, Valea Caselor, Vârși.
Suprafața totală a orașului cu satele aparținătoare este de 86,7 kmp, orașul se află la o altitudine de 618 m față de nivelul mării, numărul locuitorilor este de 8080 la Recensământul din martie 2002, densitatea populației este de 93,19 loc/kmp, iar numărul de gospodării este de 2562.
Localizare
Orașul Cîmpeni, centru al Ţării Moților, este localizat în nord-vestul județului Alba, în zona de mijloc a Munților Apuseni, într-un bazin depresionar străbătut de râul Arieș; este încadrat de Muntii Bihorului în vest, Muntele Mare în nord-est, Munții Trascăului și Muntii Metalici în sud-est. Orașul se află situat la o distanță de 76 km de municipiul Alba –Iulia, reședința de județ, la 12 km de Vadu Moților și 5 km de Bistra.
Din punct de vedere geografic este situat în următoarele coordonate geografice: 23 grade 03” latitudine nordică 46 grade 21” longitudine estică .
Teritoriul administartiv se învecinează cu:
o NE comuna Măguri Răcătău
o E comuna Bistra
o SE comuna Roșia Montană
o SV comuna Sohodol
o V comuna Vidra
o NV comuna Albac
Căile de acces rutier care străbat teritoriul administrativ al orașului sunt:
DN 75 Lunca – Turda (166 km – Cîmpeni –km 80).
DN 74A Abrud – Cîmpeni (12 km – Cîmpeni – km 12)
Populația localității
Populația stabilă a orașului Cîmpeni, la Recensămâtul din martie 2002:
- după ETNIE: Români – 7810; Maghiari – 14; Romi – 248; Germani – 3; Sași – 1; Italieni – 2; Nedeclarați – 2.
- după RELIGIE: Ortodoxă – 7790; Romano-catolică – 15; Greco-catolică – 120; Reformată – 3; Evanghelică – 7; Unitareană – 3; Baptistă – 67; Penticostală – 59; Adventistă – 3; Alte religii – 8; Fără religie – 5.
Populația ocupată a orașului Cîmpeni și activități ale economiei naționale:
Agricultură – 383; Silvicultură – Exploatarea lemnului – 69; Pescuit și Piscicultură – 2; Ind. Extractivă – 198; Ind. Prelucratoare – 892; Energie electrică, termică, apă – 60; Construcții – 112; Comerț – 363; Hoteluri și restaurante – 65; Transport și Depozitare – 88; Poșta și Telecomunicații – 71; Activități financiare, bancare și asigurări – 39; Tranzacții imobiliare – 36; Administrație Publică – 247; Învățământ – 202; Sănătate și Asistență Socială – 260; Alte activități de servicii colective – 50; Angajați în gospodăriile personale – 4.
Totalul populație ocupate este: 3141.
Legătura între oraș și localitățile componente este asigurată de drumurile comunale DC 96 Cîmpeni-Certege, DC 141 de la DN 75 Valea Bistrii-Dealu Capsei și DC 142 de la DN74 -Poduri. Legătura cu celelalte localități se asigură pe drumuri neclasate sau forestiere.
Potențial natural
Suprafața totală a orașului Cîmpeni este de 8677 ha din care:
suprafața agricolă arabilă 5331 ha;
pășuni 2989 ha;
fânețe 1640 ha;
suprafață forestieră 2762 ha;
alte suprafețe 584 ha,
31,83 % din suprafața orașului este ocupată de păduri.
Morfologia teritoriului
Munții Apuseni formează în partea de vest a țării o zonă compactă care închide la vest Depresiunea Transilvaniei. Teritoriul administrativ al orașului Cîmpeni se încadrează în zona centrală a Munților Apuseni, în zona de contact dintre Munții Apuseni de Nord și Munții Apuseni de Sud, fiind delimitat la nord de Munții Gilău, la vest de Munții Bihor, iar la sud-est de Munții Metaliferi. Din punct de vedere morfologic se remarcă prin marea varietate a formelor de relief cu altitudini cuprinse între 550 m la confluența Văii Arieșului cu Valea Bistrei și 1597 m vârful Runcului. În această masă muntoasă s-au format depresiuni (depresiunea Cîmpeni-Bistra cu două trepte de relief: treapta montană – peste 1000 m altitudine, respectiv treapta submontană – între 550 și 1000 m altitudine). Rețeaua hidrografică a creat și alte forme de relief: zone de lunci și de terase, depuneri de depozite deluviale și conuri de dejecție. Zona orașului Cîmpeni se încadrează în zona seismică ”F„, valoarea coeficientului Ks este de 0,08 în conformitate cu prevederile normativului ”P100-92”.
Hidrografia localității și a zonei aferente acesteia
Cursuri de apă cu caracter permanent
Râul Arieș este principalul curs de apă care drenează întreaga rețea hidrografică din această zonă. Acesta se formează din unirea a două râuri: Arieșul Mic și Arieșul Mare în amonte de localitatea Mihoiești. Arieșul Mare își are izvoarele în Munții Bihorului la o altitudine de 1195 m în șaua Vârtop, are o lungime de 43 km, suprafața bazinului este de 479 kmp și o pantă medie de 7 m/km; iar Arieșul Mic are o lungime de 33 km și suprafața bazinului de 160 kmp. În zona de confluență s-a realizat un baraj artificial care poate reține un volum de apă de 160 milioane metri cubi, lacul creat a dezafectat parțial satele Sorlița și Botești. La punctul hidrometric Cîmpeni, Arieșul are un debit mediu multianual de 11,7 metrii cubi pe secundă. Scurgerile medii sezoniere variază între 18,1% vara, toamna 11,1%, primăvara 45.1%, iarna 25,7%. Sunt situații când scurgerea este abundentă sau în exces; în aceste situații debitele cresc și nu se mai pot limita la albia majoră, dând naștere la viituri (cele mai recente fiind cele din 12 martie 1981 și 24-30 decembrie 1985). Cauzele acestei situații sunt: relieful înalt și puternic fragmentat din bazinul hidrografic, panta ridicată 13,6 m/km, densitatea mare a rețelei hidrografice 0,6 km/kmp peste care s-a suprapus încălzirea bruscă a aerului, ploile abundente căzute pe stratul de zăpadă. Lacul de acumulare de la Mihoești, deși are rol de tampon nu a reușit decât să întârzie propagarea viiturii.
Principalii afluenți ai râului Arieș sunt:
-pe partea dreaptă: râul Sohodol, suprafața bazinului este de 44 kmp, lungimea este de 10 km și Valea Abrudelului care se varsă în Arieș în zona orașului Cîmpeni, cu suprafața bazinului egal cu 229 kmp și lungimea de 29 km.
-pe partea stângă, chiar pe vatra orașului Arieșul primește câțiva afluenți importanți: Joldoaia, Valea Caselor, Valea Brătinesei (care afectează negativ prin dese revărsări) și Valea Bistrii (suprafața bazinului este de 44 kmp, lungimea este de 16 km), râuri care formează conurile de dejecție în zona de confluență cu Arieșul.
Condițiile climaterice
Zona orașului Cîmpeni se află într-o zonă a climatului temperat continental, poziția sa într-un mic bazin depresionar de vale, între munți, îi conferă un microclimat de adăpost. Circulația vestică determină unele condiții climatice care corespund zonelor montane și submontane caracterizate în general printr-un anotimp călduros, scurt vara și un altul răcoros, prelungit cu precipitații abundente.
Temperatura medie multianuală este cuprinsă între 6 și 7 grade C în partea sudică a zonei orașului Cîmpeni și de 3-4 grade C în partea nordică pe înălțimea Muntelui Mare. Tipul de climat caracteristic acestei zone prezintă temperaturi medii lunare mai mari de 10 grade C în 1-4 luni pe an, iar temperaturile celei mai reci luni, arareori coboară sub – 30 grade C. Temperatura medie în ianuarie este de – 4 grade C, iar a lunii iulie de + 16 grade C. Data medie a producerii primului îngheț este de 1 octombrie, iar a ultimului îngheț este de 1 mai.
Precipitațiile atmosferice se caracterizează printr-un regim mai bogat, mediile multianuale fiind la Cîmpeni de 700-800 mm, iar pe înălțimi urcă până la 900-1000 mm. Maximul de precipitații se realizează la sfârșitul primăverii (mai-iunie), iar minimul la sfârșitul iernii (februarie). Stratul de zăpadă este persistent 50-60 zile pe an și are o grosime de 50-60 cm.
Vântul este un element climatic care reflectă cel mai fidel circulația generală a atmosferei, cât și mularea maselor de aer după marile unități de relief. La Cîmpeni direcțiile dominante sunt cele de vest și sud-vest de circa 10 %, viteza medie fiind de 4- 5 mm pe secundă.
Vegetația și fauna
Unul din elementele cadrului natural care reflectă cel mai fidel variația altitudinală a reliefului este vegetația care se etajează pe o altitudine de circa 1000 m. Vegetația specifică zonei este cea de munte și se încadrează în două etaje:
Etajul subalpin – care corespunde părții nordice a teritoriului și a limitei superioare a molidului, alcătuită din desișuri de jneapăn (Pinus mugo), ienupăr pitic (Juniperus communis), afinul (Vaccinium myrtillus), merișorul (Vaccinium vitis idaea), iar ca ierburi: iarba stâncilor (Agrostos rupestris), păișul roșu (Festuca rubra), teposica (Nardus stricta).
Etajul montan unde se disting două trepte:
– sub-etajul molidișurilor alcătuit din molid (Plicea exclsa), bradul alb (Abies alba), paltinul de munte (Aces pseudoplatanus), scorușul de munte (Sorbus acuparia), mesteacănul (Betula verrucosa), iar în pajiști întâlnim păiușul roșu și teposica.
– sub-etajele făgetelor, cel inferior alcătuit din fag(Fagus silvatica) deseori în amestec cu coniferele subetajului superior, apoi ulmul (Ulmus montana), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), frasinul (Fraxinus excelsior), iar vegetația ierboasă dezvoltată în locul pădurilor este reprezentată de iarba vântului (Agrostis tenis), păiușul roșu și teposica. Acestui tip de vegetație îi corespund specii din lumea animală precum ursul brun, lupul, cerbul, iepurele, vulpea, iar în ape fauna ihtiologică reprezentată de păstrăv și lipan.