Încă din 1618 a avut loc o puternică mișcare țărănească, iar mai tarziu locuitorii zonei s-au aflat in randurile luptei călugărului Sofronie din Cioara. Izbucnită în comitatul Hunedoarei în toamna anului 1759, răscoala se răspandește cu iuțeală și în comitatul vecin Albei. Sofronie a fost prins, dar apoi este eliberat de răsculați și răscoala cuprinde Zarandul și tot sudul Transilvaniei. Centrul miscării s-a deplasat în Munții Apuseni, unde nemulțumirile moților din cauza obligațiilor grele față de fisc și îngrădirea dreptului la pădurit erau generale.
În aprilie 1760, Sofronie intră în Zlatna în fruntea unei mari mulțimi de răsculați. Alte cete ale sale ocupă Abrudul și Cîmpenii. Țăranii se socoteau stăpâni pe situație, declarând că „a trecut puterea domnilor, acum noi suntem stăpânii”.
Atât autoritățile locale, cât și Curtea de la Viena, erau extrem de ingrijorate că scânteia aprinsă din motive religioase se va transforma într-o mare vâlvătaie cu tentă socială și natională. Mai apoi Sofronie însuși s-a temut de marea amploare a mișcării sale. În acest context tensionat, tratativele duse de el cu reprezentanții Curții de la Viena, au condus la lichidarea răscoalei. Mulți participanți la ea au fost prinși și aspru pedepsiți. Marea răscoală s-a sfârșit astfel în primăvara anului 1761. Deși biserica ortodoxă a fost recunoscută oficial de Curtea din Viena, mișcările populare nu vor înceta, deoarece adevăratele cauze care le-au provocat au rămas. Miscările populare care nu vor conteni, vor culmina în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea cu marea răscoală condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Mai târziu, Horea a fost purtătorul de cuvânt al locuitorilor din „Domeniul de Sus”, trimițând la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apăsau asupra lor, în preajma marii răscoale de la 1784.
Incidentul din 24 mai 1782, la târgul de primavară de la Cîmpeni, a fost semnalul pentru izbucnirea marii răscoale de mai târziu. Astfel, moților le-a fost interzis și dreptul de a-și desface la târg mediul – o tradițională băutură moțească. Arendașii armeni le-au confiscat băutura, dar moții au spart vasele cu băutură ale arendașilor. Ancheta autorităților și măsurile luate au fost extrem de dure. Astfel, s-a stabilit o pagubă de 8700 florini, sumă imensă pentru vremea aceea, fiind condamnați la moarte 18 tărani, între care și octogenarul Dumitru Todea.
În 1784 răscoala a izbucnit, Cîmpeniul devenind centrul acestei mișcări. Din noiembrie, Horea și-a stabilit Cîmpeniul cartierul său general, de unde a condus cu ajutorul lui Cloșca și Crișan și a altor oameni de încredere, ostilitățile împotriva autorităților asupritoare. Trebuie menționat că izbucnirea marii răscoale conduse de Horea, a contribuit și decretul emis de Împăratul Austriei Iosif, la 31 ianuarie 1784, cu privire la înscrierea voluntară a satelor din vecinătatea graniței militare, care a fost interpretat de țărani ca referindu-se la întreaga țară. Cu ocazia târgului de la Brad, în 28 octombrie 1784, Gheorghe Crișan, din porunca lui Horea cheamă din fiecare sat câte 4-5 bărbați pentru 31 octombrie la Mesteacăn. Cei adunați vor porni spre Alba Iulia spre a se înscrie voluntari. Erau circa 600 de țărani. Ajunși in Curechiu, autoritățile încearcă să îi imprăștie și să-l prindă pe Crișan. Astfel, după ce la 1 noiembrie 1784, răscoala izbucnește cu putere la Curechiu, Cîmpeniul primește cu bucurie cântecele de răsculați ale lui Horea. Aici vor fi distruse de către răsculați arhivele nobililor, fiind eliberați moții închiși.
La Tibru, la 12 noiembrie se încheie un armistițiu pe 8 zile între Cloșca și colonelul imperial Schultz. Țăranii cereau să nu mai fie iobagi și să fie înscriși în armată, să fie eliberați cei închiși. Se cunoaște că ultimele încercări de rezistență ale țăranilor au fost infrante la Abrud, Cîmpeni și Albac.
La 27 decembrie, Horea și Closca au fost prinși în pădurea Scoracetului din Munții Gilăului și la 30 ianuarie 1785 este prins și Crișan la Sasa – Lupșa. Cei trei viteji conducători au fost duși legați în lanțuri la Alba Iulia.
La Cîmpeni, in 21 noiembrie 1784, este dat peste cap planul vicecolonelului Schultz de a-i prinde pe capii răsculaților. Tot aici, între 7 și 14 decembrie 1784, Horea cu răsculatii săi, se opun armatelor imperiale, după care Horea se va retrage spre Albac.
Locuitorii Cîmpeniului au fost participanți activi și la alte evenimente istorice, mai însemnate, înainte de revoluția de la 1848. Astfel, în 1819 ei s-au ridicat împotriva unor sarcini tot mai apăsătoare puse de autorități pe capul lor cât și a recrutărilor pentru armata imperială.
Cîmpeniul a devenit centrul revoluției românești de la 1848 din Transilvania. Aici, Crăișorul Avram Iancu a creat o adevarata „republică țărănească”, condusă de acesta cu ajutorul prefecților săi. La adunarea din aprilie 1848, Iancu a participat alături de Buteanu și Balint. El și-a așezat la Cîmpeni tabăra revoluției, fiind numit prefect general al legiunilor montane. Tabăra militară era amplasată în vestul orașului Câmpeni.
La Cîmpeni au fost primiți cu multă bucurie revoluționarii din Țara Românească între care la loc de mare cinste a figurat Nicolae Bălcescu. În Cîmpeni s-au ridicat și au luptat alături de Iancu, tribunii Mihai Andreica, Clemente Aiudeanu, Nicolae Crocheș si Ion Șuluțiu.
După înfrângerea revoluției și până în apropierea morții sale, Avram Iancu a fost primit întotdeauna la Cîmpeni ca un erou al tuturor românilor din Transilvania. În semn de eternă aducere aminte și de cinstire a marelui patriot, în piața care îi poartă numele la Cîmpeni „Craiul Munților”, se înalță statuia sa ecvestră. Statuia este opera sculptorului Dimitriu Bârlad, fiind realizată în 1930 la Târgu Mureș. În 1940, statuia a fost mutată la Cîmpeni in urma odiosului Diktat de la Viena.
După revoluția de la 1848, marile evenimente din istoria românilor, cum au fost Unirea Principatelor din 1859 și războiul de Independență de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie și viu interes in Țara Moților și mai ales în Cîmpeni. Aici a luat naștere chiar un comitet condus de Ion Patiția și Mihai Adreica care a colectat bani, alimente și îmbrăcăminte pentru răniții armatei române.
Tot la Cîmpeni au avut loc în 1881, manifestații în sprijinul miscării memorandiste, iar în 1918 s-a creat aici o gardă națională condusă de Zosim Chirtop, chemată de Consiliul Național de la Alba Iulia, să asigure desfășurarea în cele mai bune condiții a Marii Adunări Naționale, de la Alba Iulia, la 1 Decembrie.