Muzeul ”Avram Iancu”. Aici și-a avut Avram Iancu cartierul general în timpul revoluției din 1848. Pe 30 mai 1989, an aniversar, 150 ani de la luptele eroice din zona Munților Apuseni, s-a deschis un frumos muzeu. Muzeul este deschis de Luni până Vineri între orele 07.30-15.30 și este găzduit în clădirea unde în perioada Revoluției de la 1848- 1849, prefectul “Legiunii Auraria Gemina”, Avram Iancu, și-a avut cartierul general. Prima sală, prezintă cu ajutorul unor piese și a unor materiale (fotocopii, schițe) istoria veche și străveche a acestor meleaguri, parte integrantă din istoria țării noastre. În Sala a II-a ideea fundamentală este constituirea statelor feudale românești care a reprezentat un moment de seamă în lupta pentru afirmarea și păstrarea identității neamului românesc. Un rol important îl ocupă în cadrul expoziției “Momentul Mihai Viteazul” și înfăptuirea primei uniri a celor trei țări române (sala III). Răsfoind mai departe filele istoriei, ajungem la sec. al XVIII-lea care încheie perioada medievală – cucerirea hazburgică a Principatului Transilvaniei, urmată de înăsprirea dominației străine, determinând o mare ridicare la luptă a românilor din zona Mulților Apuseni – Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan (1784). Sala a IV-a, atât prin amplasarea cât și prin tematica sa poate fi considerată spațiul central al Muzeului din Cîmpeni. Aici găsim piese, imagini, documente, texte explicative referitoare la evenimentele revoluționare din Munții Apuseni din 1848-1849 și la personalitatea cea mai pregnantă a acestor evenimente Avram Iancu. Aici găsim texte cuprinzând referiri la Revoluție, testamentul lui Avram Iancu, jubileul din 1924 când s-a sărbătorit 100 de ani de la nașterea Eroului Principal și macheta statuii “Craiului Munților” executată de C-tin D. Bărbat. În această sală sunt expuse unelte pentru prelucrarea fibrelor animale și vegetale, obiecte de uz casnic, macheta tunului de cireș și un colț etnografic cu obiecte tradiționale. Cîmpeniul se situează, prin merite și jertfă, spunea istoricul Vasile Nitea, la rangul de “muzeu istoric și Pantheon al poporului roman”. De aici a început revolta de la Cîmpeni, care a fost preludiul Marii Horiade de la 1784. Aici se află beciul în care s-au produs incidentele sângeroase de la 1782. Acest beci, care a dăinuit peste vremuri, amintește de suferințele și nedreptățile de care au avut parte moții. În interiorul lui se află “POARTA” – din acea perioadă, azi fiind ca obiect de muzeu, 8 vitrine în care sunt expuse obiecte și documente istorice legate de răscoală. În fundal domină o frumoasă și impresionară piatră murală înfățișându-i pe HOREA, CLOŞCA și CRIŞAN. Acest beci, din toamna anului 1996 a primit denumirea de “Muzeul lui HOREA”, muzeu unde noile generații de tineri învață istoria însângerată a moților.
Muzeul „Beciul lui Horea” Câmpeni. Aminteşte de evenimentele care au determinat izbucnirea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan (Târgul de primăvară de la Câmpeni – 24 mai 1782). Acest beci, care a dăinuit peste vremuri, aminteşte de suferinţele şi nedreptăţile de care au avut parte moţii. În interior se află „POARTA” din acea perioadă, şapte vitrine în care sunt expuse documente istorice legate de răscoala şi obiecte. În fundal domină o frumoasă şi impresionantă pictura murală înfăţişându-i pe Horea, Cloşca şi Crişan.
Statuia ecvestră a lui Avram Iancu. Ideea cinstirii memoriei lui Avram Iancu, prin ridicarea unui monument, a devenit posibilă abia după 1 Decembrie 1918, iar istoricul acestei statui, este la fel de „zbuciumat” ca și cel al „Craiului Munților Apuseni”. Statuia ecvestră a fost ridicată mai întâi la Târgu Mureș, sarcină încredințată comitetului de inițiativă, avându-l în frunte pe primarul Emil Dandea, și încredințată pentru a fi sculptată lui I.D. Dimitriu Bârlad. A fost terminată în primele luni ale anului 1927, iar la 10 mai 1930 a fost inaugurată în fața unei mari mulțimi de oameni veniți din toată țara. În luna septembrie 1940, prefectul județului Turda, Emil Crișan, împreună cu Dr. Motora din Cîmpeni au făcut demersurile necesare pentru a obține de la Primăria Târgu Mureș statuia, care a fost apoi adusă la Cîmpeni, în toamna aceluiași an, unde a fost așezată pe un soclu de piatră pregătit din timp. Nicăieri amintirea lui Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan nu este mai vie, mai puternică decât în Ţara Moților, țară de piatră și zbucium.
Linia ferată de pe Valea Arieșului a fost construită la începutul anilor 1900. Mocăniţa circula între Turda şi Abrud. Avea 21 de staţii şi o viteză de maximum 40 km la oră. Timp de 75 de ani a fost utilizată atât pentru transportul călătorilor, cât şi cel de marfă, cum ar fi lemnul exploatat din Apuseni. A fost închisă însă la finele anilor ‘90, pe motiv că nu era rentabilă. De atunci, calea ferată a fost lăsată în paragină, iar pe multe tronsoane, șinele de cale ferată au fost furate și vândute la fier vechi. Calea ferată îngustă de pe tronsonul Abrud – Vidolm din județul Alba a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din România încă din anul 2006. Întregul traseu al Mocăniței, de aproape 100 de kilometri, a fost declarat monument istoric. Pe segmentul Abrud – Cîmpeni, aflat într-o stare fizică bună, circulația trenurilor a fost reluată, în scop turistic, de către un investitor austriac. Georg Hocevar este de 15 ani în România și conduce Asociația pentru păstrarea liniilor ferate înguste din România. Două vagoane trase de o locomotivă micuță cu aburi, adică faimoasa Mocăniță, circulă din când în când, pe cei puțin peste 10 kilometri dintre Cîmpeni și Abrud.
Mănăstirea Valea Bistrii cu Hramul ”Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici”. În Munţii Apuseni, pe Valea Bistrii din oraşul Cîmpeni, se găseşte Mănăstirea Valea Bistrii cu Hramul ”Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici”, sfinți sărbătoriţi pe data de 24 aprilie. Aceasta aparține de Protopopiatul Câmpeni, Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia. Acest sfânt locaş este mai puţin cunoscut pentru majoritatea credincioşilor de la noi cât şi din alte părţi ale ţării din cauza faptului că a apărut recent, dar şi pentru că se află situat într-un loc mai puţin vizibil şi mai greu accesului auto în condiţii de vreme nefavorabilă. Iniţial, mănăstirea a funcţionat ca schit de maici, dar în 28 septembrie 2012, prin aprobarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu Pop, arhiepiscop al Albei Iulia. Istoria schitului începe nu demult, în anul 1998, când familia Gheorghe Precup şi Aurelia a donat o suprafaţă mică de teren din proprietatea personală în vederea cons­truirii unui schit. Piatra de temelie a acestuia a fost pusă în anul 1999, când Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ, arhiepiscop al Alba Iuliei, a sfinţit locul pentru ridicarea bisericii şi a instituit ca zi de hram data de 24 aprilie. Începând cu anul 2001, aşezarea monahală de pe Valea Bistrei începe să fiinţeze ca schit de maici, iar în anul următor s-au început lucrările de construcţie a bisericii şi a corpului de chilii, lucrări care continuă şi astăzi. Începând cu data de 12 octombrie 2013, monahia Taisia Savu a fost numită stareţa mănăstirii, iar în prezent obştea mănăstirii e formată din 5 maici care slujesc sub oblăduirea părintelui lor duhovnic, protosinghel Mihail Vasilache. În cei câţiva ani pe care îi numără mănăstirea, locul şi-a schimbat mult înfăţişarea. Aşezarea împrejmuită cu gard, casa şi mai ales bisericuţa construită din lemn şi acoperită cu şindrilă se încadrează minunat într-un peisaj pe care doar în Munţii Apuseni îl regăseşti. Pentru a ajunge însă la această mănăstire aflată pe partea nevizibilă din oraşul Câmpeni a Dealului Bistrei – cel care străjuieşte spre est această localitate – din DN 75, ce merge de la Câmpeni spre Bistra, se virează la stânga pe DC 141 şi după aproximativ 200 metri se zăreşte panoul care indică accesul spre mănăstire, pe podul de peste pârâul Valea Bistrei. Drumul urcă o pantă maximă de 24% pe o porţiune de aproximativ 800 metri, conducătorii auto fiind sfătuiţi de mai multe ori prin indicatoare să nu schimbe treapta de viteză şi să nu taie curbele. Atunci când nu este umed, zăpadă şi gheaţă, se poate urca cu orice tip de maşină, drumul fiind permanent întreţinut de obştea mănăstirii. Însă, după ce s-a ajuns sus, la poarta mănăstirii, parcă se păşeşte într-o altă lume, cu multă linişte, mai aproape de Dumnezeu, ce poate fi asemănată cu raiul desenat în cărţile de poveşti pentru copii. În interiorul mănăstirii, vizitatorii şi cei evlavioşi pot descoperi bisericuţa încă nefinalizată construită din lemn şi acoperită cu şindrilă, chiliile, cât şi grădina îngrijită cu multă răbdare şi atenţie de obştea mănăstirii, în care sunt cultivate diferite feluri de legume. Protosinghelul Mihail Vasilache a precizat că pentru a realiza această grădină etajată, a fost nevoie să se aducă din apropiere pământ care a fost nivelat şi, chiar dacă se găseşte într-o zonă cu multă umbră, orientată spre nord-est, plantele s-au adaptat destul de bine şi dau recolte bogate dacă sunt îngrijite. Ziua de 24 aprilie a fiecărui an este cinstită în mod deosebit la schit, deoarece se sărbătoresc Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţi ai Ardealului care au păstorit biserica lui Hristos în una din cele mai grele perioade din istoria Transilvaniei: secolul al XVII-lea, când în Ardeal, stăpânirea străină, austro-maghiară, a încercat să distrugă credinţa străbună ortodoxă şi să impună calvinismul. Râvna cea mare a ierarhilor Iorest şi Sava pentru apărarea dreptei credinţe a atras ura căpeteniilor calvineşti care, neizbutind să-i atragă de partea lor, au născocit învinuiri mincinoase împotriva ierarhilor ortodocşi, aruncându-i în temniţă. Chinuiţi, bătuţi şi batjocoriţi în faţa poporului lor, cei doi mitropoliţi ai Ardealului s-au mutat la Domnul cu cugetul împăcat, căci ”lupta cea bună s-au luptat”. Pentru jertfa lor curată, Domnul nostru Iisus Hristos i-a învrednicit de cununa neveştejită a sfinţeniei, după cum zice şi troparul Sfinţilor: “Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptătorii Domnului, Prea fericiţi Ierarhi, purtători de biruinţă, Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre”. Printre ultimele vizite făcute în această mănăstire de înalte feţe bisericeşti, se regăseşte cea din 3 decembrie 2014, când în Biserica Ortodoxă Română este pomenit Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani. La acea dată, de la care se împlineşte aproape un an, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Valea Bistrei, oficiind Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a hirotonit diacon pe tânărul teolog Vasile Gherman, a binecuvântat obştea de maici a mănăstirii şi a rostit un cuvânt de învăţătură pentru toţi cei prezenţi.  
Catedrala ortodoxă cu Hramul „Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” sau Biserica din Deal cum o numesc localnicii. Aici, în Câmpeni, pe prima terasă a Dealului Motorăştilor, deal ce se scurge domol, din culmile Munţilor Gilău, pe direcţia nord-sud spre râul Arieş, delimitat de celelalte culmi, de văile Caselor şi Brătinesei, a existat, a povăţuit şi a străjuit cu temeritate aşezarea şi generaţiile care s-au succedat din timpuri străvechi, un lăcaş de cult creştin. Este amintit documentar la 1550, dar cu siguranţă are o vechime mult mai mare. Aici, pe aceeaşi vatră se ridică acum măreaţă Catedrală Ortodoxă, cu Hramul „Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, în strada Catedralei, numărul 15. Construcţia actuală, din piatră şi cărămidă, păstrând stilul arhitectonic tradiţional-transilvănean s-a realizat cu zelul şi sprijinul susţinut al enoriaşilor în timpul păstoririi înţelepte a vrednicului paroh Ioan Patiţia, întâiul protopop al Câmpeniului, tatăl ilustrului cărturar, patriot-memorandistul Rubin Patiţia. În acest cimitirul amplasat în spatele bisericii îşi duc somnul de veci tribunii lui Avram Iancu, Preotul Iosiv Gomboş – Protopop, Nicolae Corches şi Mihail Andreica.
Biserica ortodoxă cu Hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sau Biserica din Vale cum o numesc ocazional localnicii. Este un reper de credință și viață spirituală deosebit pentru locuitorii de azi ai capitalei Tarii Moților: orașul Câmpeni. Construirea actualei biserici ortodoxe Câmpeni Vale a început în anul 1906 și s-a încheiat la 1 martie 1911. Biserica a fost zidită de meșterul zidar Moldovan Avram din orașul Abrud, în stilul bisericilor ardelenești sub formă de navă. Pereții sunt din piatră și cărămidă în grosime exagerată, iar acoperișul din tablă zincată. Schela iconostasului și amvonul au fost construite de meșterul tâmplar Loy Gyula din Abrud, din lemn de brad, iar pictura iconostasului a fost executată de pictorul Florin C. Domșa, profesor la Blaj, într-un stil curat ortodox. Corul Bisericii ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Biserica Ortodoxă ”Izvorul Tămăduirii”. După anul 1990 s-a simțit nevoia contruirii unei biserici noi, în Cîmpeni, în zona blocurilor. Piatra de temelie a bisericii cu hramul Izvorul Tămăduirii Maicii Domnului s-a sfințit de IPS Arhiepiscop Andrei la 26 mai 1997. Biserica sub formă de cruce are o lungime de 26 m, la abside 14 m și 8,60 la naos. Biserica a fost înălțată cu banul văduvei, donațiile credincioșilor și sprijinul elevilor și soldaților de la UM Cîmpeni.Lucrările au început în anul 1996, cînd au fost excavați peste o mie de mc de pământ pentru fundație și demisol. În anul 1997 s-a înălțat zidul din piatră cioplită și beton. În primăvara anului 1999 s-a înălțat Biserica din lemn de brad.Clopotele au fost turnate la Baia Mare și donate de familia Danciu Nicolae cu fiii. Ușile, mobilierul, strana și catepeteasma au fost executate din lemn de stejar sculptat de meșteri pricepuți din Humulesti-Neamt.
Monumentul Eroilor. Monumentul este de tip cruce memorială și este amplasat lângă Biserica Ortodoxă din orașul Cîmpeni. Crucea a fost înălțată în anul 1922, pentru cinstirea memoriei eroilor jertfiți în Războiul de Independență, fiind realizată din lemn de stejar și marmură, protejată cu un acoperiș din tablă. Pe fațada monumentului este următorul înscris: „În amintirea eroilor din timpul răscoalei de la 1907 și a celor căzuți pe câmpul de luptă în timpul Războiului de Independență de la 1877“.
Se găsește în curtea Colegiului Național ”Avram Iancu” Cîmpeni.
Biserica Ortodoxă cu Hramul ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” Mihoiești. Undeva pe o ridicătura de deal de lângă barajul de la Mihoieşti s-a înălţat spre cer o frumoasă biserică, ortodoxă, care atrage privirea oricărui trecător ce străbate drumul ce urcă pe Valea Arieşului. Biserica a fost construită prin truda preotului paroh Onuţ Mirişan. Prin stilul de construcţie şi clopotul special, de 2 tone, adus din Germania, biserica este unicat în Munţii Apuseni.